
“…Lost, Prison Break si astea sunt, cum sa iti explic eu tie?, sunt telenovele pentru barbati…”
Nu imi aduc bine aminte daca era in aceiasi zi cu postul meu anterior, dar sunt mari sanse sa fi fost.
Oricum, bottom line e ca plec eu de acasa la ora la care pleaca toata lumea muncitoare de acasa. Bad ideea #1.
Consider ca decat sa ies pe la Brancoveanu (da, stau in Berceni. si? ai ceva de comentat? stau la casa, da? Ma rog, intr-un cartier de case! Eu stau la bloc da toata lumea sta la casa in jurul meu. si e frumos si verde! so… yeah… i … love Berceni… cumva…) si sa ma intorc, mai bine ies pe Giurgiului. Bad ideea #2.
Ca de obicei fiind in intarziere, ma indeletnicesc sa fac mai multe lucruri in acelasi timp, to save up time. termin sa ma imbrac, conduc, fumez, beau cafea (din recipientul meu foarte cool practic), pun fata la casetofon si vorbesc la telefon. Bad ideea #3.
Reusesc dupa 10 minute sa ies in strada, pregatit sufleteste pentru cele 30-45 de minute necesare pentru a parcurge cei 50 de metri pana in intersectia de la Eroii Revolutiei. Reusesc sa scot telefonul din buzunar si initiez un apel catre Mizantropul Sr..
wieeeeeu! se aude din spatele meu si in oglinda retrovizoare incep sa alterneze culorile rosu si albastru.Panica.Arunc telefonul pe jos.masina de politie trece pe banda mea, fix in spatele meu si incepe sa semnalizeze dreapta.
Prin februarie am pus mana pe o masina. Deci de vreo 4 luni sunt shofer bucurestean. pe mine ma injurati cand nu dau prioritate, pe mine ma injurati ca va tai calea si ca ma bag in fata voastra si ca parchez aiurea. Dar, cum am zis, sunt shofer de bucuresti. plus ca am numar de oltenia, si mai beneficiez de ocazionalul “Lasa-l, ma, pe’asta, ca e din provincie si nu stie ce face!”. Ba stiu. Stiu foarte bine ce fac. Cand depasesc coloana de masini pe contrasensul liniei de tramvai pur si simplu vo trag pe la spate ca stiu sa cheat the system mai bine ca voi. 0 opriri de catre politie, 0 amenzi.
Anyway, povestea asta nu e despre mersul pe strada ci despre parcare. E haos aici, la voi! si cateodata trebuie sa improvizezi.
So…. ajung eu intr-o seara si vad un loc liber pe spatiul fost verde, actual maro batatorit, unde parcheaza lumea masinile. Gasiti in imaginea de mai jos schema locatiei si parcarea Mizantrop-mobilului.

Plec.
Coboram intr-o seara din metrou si incepusem sa urc scarile spre iesire. In fata mea, la vreo 20-30 de metri, o doamna de etnie Tigan. Doamna a trecut de usile rosii ce marcheaza iesirea din campul vizual al camerelor de luat vederi (la care, oricum, nu se uita nimeni). Undeva la mijlocul drumului spre iesirea din pasaj, discret inspre unul din ziduri, observ ca doamna se apleaca din talie. Isi trage jos blugii cu mana sa stanga, cu mana sa dreapta isi coboara chilotzeii tanga in timp ce un torent de lichid izbucneste din ea (cam ca si cum ai astupa cu degetul mare gura unui furtun).
Continuandu-mi drumul am inceput sa ma simt vinovat, deoarece nu sarisem sa o ajut pe acea doamna, care, in mod evident, era gravida si i se rupsese apa. Acesta era si este singurul mod in care mintea mea poate sa conceptualizeze situatia.
Read more…

Update - Dupa meci:
Read more…

Disclaimer: Textele sunt prezentate intocmai cum au fost scrise de catre utilizatori, cu typo-uri cu tot.

Disclaimer: Avandu-ma in lista voastra de YM va dati acordul de a avea statusurile publicate pe blog. So F.O.!
De-a lungul evolutiei mele ca om, diferite probleme cotidinene isi ridica al lor capshor din rutina zilnica. Printre altele, io unul am o mare problema: Nu imi place Detest sa ma imbrac doua zile la rand cu aceleasi haine. Nici macar adidashii! Nici macar pe dedesubt! Nu, tata! le rotesti, ciclic.
Ca sa intru mai in paine, va voi vorbi despre pantaloni blugi. Am 3 perechi, hai sa zic 4 (dar cu greu! e mai dubioasa povestea si nu vreau sa va incurc mintile), ma rog, 3-4 perechi. Dintre care unii care imi plac, altii care, de asemenea, imi plac, dar “ils se sont futu”, discret, iar altii “de tura”, “Nu-mi place de voi da trebuie sa va port din cand in cand”.
Ok!
Vineri e zi frumoasa. E inceput de weekend, eventual mergi sa bei ceva dupa scoala/servici, te imbraci si tu mai benga. In cazul meu, blugii mishto. Vine weekendul, se aplica regula Nu-aceleashi-haie-de-doua-ori, schimbi blugii. Sambata-duminica, perechea 2-3. Vine luni. logic vorbind, ma imbrac iar cu primii blugi (aia mishto). DAR STAI! cei de la birou m-au vazut vineri cu blugii astia. Ei nu o sa stie ca in weekend am purtat altceva. O sa ma vada cu blugii astia si o sa isi zica chestii. Si am gasit prilej de nervi. Fac o criza, daram niste rafturi, sparg un pahar, fumez o tzigara si ma calmez. Pana ma uit la camasa pe care vreau sa o port.
Si aici e alta poveste: Se intampla, des, sa imi placa o piesa de imbracaminte atat de mult incat sa vreau more, sa fiu fascinat de raportul calitate/pret atat de tare incat sa mai vreau un exemplar. Din acest motiv, eu detin in proprietate: doua camasi identice, doua tricouri identice, 3 seturi de cate 4 boxeri identici, doua perechi de adidashi la fel, etc.
Acum ca se leaga de prima parte a postului, reiterez problema: daca ma imbrac cum vreau eu, nu o sa ma simt bine ca incalc regula. Daca nu, nu o sa ma simt bine pentru ca o sa ma gandesc toata ziua la cum as fi vrut sa ma imbrac.
Acum ca ma gandesc, tot postul asta pare cam gay. Even to me. Sau… metrosexual in cel mai bun caz.
PS: tocmai am terminat de scris si mi-am adus aminte ca maine am intalnire de la 2, deci ma imbrac in costum. Da… mi-a fost tarsha sa sterg tot ce am scris.
![]()
Episodul de astazi: Marian Ralea (Rilea, dupa cum imi mai zice Google-ul)
Cei care ma cunosc bine stiu ca am o problema serioasa cand vine vorba de acest individ. Il detest! E o scarba de om! Daca il prind pe strada il voi scuipa fara nici o ezitare. Si nu asa, formal. D-aia scarboasa, venita din refulari si issues.
Eram si eu mic, cu parintii, la mare, la Costinesti. Eram entuziasmat ca mergeam sa il vedem pe Magician. Urmaream fiecare emisiune de Abracadabra. Ma cam dispera Abramburica, but I allways let het slide. La intrarea in teatrul de vara se vindeau casete si postere si afise and all that crap. N-au vrut ai mei sa-mi ia, but that’s another story.
Oricum, Magicianul era un zeu. Imi placea tot ce facea. Am urmarit infocat spectacolul. Iar la sfarsit, feerie! Magicianul a inceput sa dea autografe! Buluc de copii in jurul lui. Asaltat pe scena, impartea semnaturi in stanga si dreapta, catre sutele de manutze ce se intindeau spre el. Am apelat scurt la maica-mea, declarand ca vreau si eu. Inarmat cu foaie si pix, am incercat sa patrund prin marea de puradei. Da-i cu coatele, infige-te! Dupa o buna perioada, am reusit! am ajuns in primele randuri si i-am intins pixul si foaia magicianului. A luat foaia, a stat, s-a uitat la ea si mi-a dat-o inapoi zicand:
“Eu nu semnez asa ceva.”
Scurt.
El nu semna foi albe. Doar postere, casete, etc. Doar chestii cumparate de la ei…
Va imaginati cum a fost asta pentru un tzanc de 5-6 ani? Heartbreaking!
De atunci, unul din telurile mele in viata este sa il umilesc pe Magician! Sa se simta ca o jigodie, care este! Ca ultima scursura, care este!Ralea must die!
Inapoi sunt!
Eu!
Mizantropul!
Revin nu pentru ca mi-ar fi trecut faza cu falling in love and stuff, ci pentru ca am rumegat treaba indeajuns de mult si mi-am dat seama ca asta nu ma opreste din a va detesta pe voi, toti, ceilalti.
Deci! Fapt fenomenal azi! Sa va povestesc de la inceput, de fapt. De ceva vreme, de cand iau zilnic metroul de la unirea pana in romana, incerc sa ma pozitionez astfel incat sa ies cat mai bine din tren, sa fiu primul care ajunge la scarile rulante. in fiecare zi cobor din pasajul dintre Unirii 1 si Unirii 2 si ma pun in fata reclamei magazinului Just4Girls. Astept trenul in timp ce o tipa imi zambeste lasciv din poza. Dupa ce urc in metrou, avansez in sensul de mers inca doua ushi. And I wait…. In Romana maresc pasul ca sa fiu primul pe scari. De fiecare data ajunge cineva inaintea mea.
Astazi, insa, am fost primul! YES! succes!!
Am iesit fericit de la metrou si m-am intalnit cu Dan Helciug.
Bine… El nu stie ca m-am intalnit cu el.
Sau cine sunt, dealtfel.
Oricum, ideea e ca omul e mare.
Adica… inalt.
Foarte inalt.
Si are capul mare.
Nici macar nu stii cine e Dan Helciug, nu?
Nu?
RECUNOASHTE!!!
Rushine!
Mizantropul kinda fell in love, which kinda fucks up his whole system.
Acesta este motivul pentru care nu (prea) mai postez. Am sa revin cand reusesc sa ma obisnuiesc cu ideea.
Mai multe detalii nu (prea) meritati! I hate you all!
On another line of thoughts, astazi lansez Vamped-up Copy Paster , un blog de fun si lipeli nemuncite si furaciuni de pe net, in care singura mea atributie este sa filtrez allllll the shit online si sa va ofer premium chalithathe. Deeeeeci, fara mare festivitate:
Colega’: Yeeey! imi merge!
Mizantropul: DUCK!
Mizantropul: pardon
Mizantropul: FUCK!
Mizantropul:
Acesta este imnul Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii (FJSC), facultatea introducerilor si a prescurtarilor. Am si eu o intrebare: Cat de penibil poti sa fi? Cat de comunist?
Noi suntem fejesecei
Şi avem mereu idei.
Suntem gaşca de nebuni
Pentru tine cei mai buni!Refren:
Hai cu noi, vino la FJSC
La FJSC, la FJSC !
Suntem la etajul 6
Poţi să vii cu 336.
Am dat grafuri pe pereţi
Şi-am rămas încă studenţi.
Refren: …
TV, radio, ziare
PR şi comunicare,
Ne place la facultate
Avem şi publicitate!
Refren de trei ori:…
Linia melodică: Yellow Submarine (Beatles)
via FJSC News
Bucata asta se canta la deschiderea si inchiderea anului scolar, la Craciun, la Pasti, la targuri si expozitii si…. in general… cam peste tot unde apuca conducatorii sa adune o tarla de studenti confuzi si/sau de natura lingai.
Cineva trebuie batut bine!
Cum o fii sa inregistrezi boocata asta si sa o pooi pe repeat in head-office? ![]()
Nu merge Travianu’!
Nu merge Travianu’!
Nu merge Travianu’!
Nu merge Travianu’!
Si…nimic! A picat baza de date. As da vina pe romanasii nostrii de la net si de la curent, da cica serverele pt romania sunt la mama lor, in nemtzia. Interesant, insa, e faptul ca pica doar serverele pentru romania. Nemtzii tot se scarpina in cap si zic “Cum shnitzelu’ meu pica mereu doar serverul 3 de pe centrala din romania?!?!”. Ironia sortzii face ca eu sa fiu pe acel server 3. Si e iritant!
Abia ajunsesem si eu la populatie 1200siceva, pe locul 11 in aliantza, cu un picutz de armata cu care il farmam pe unu’ constant, venea resursele… era bine! Si acum au astia probleme cu baza de date. Atacuri pe Dos. Baietzii de la Poli, probabil… Parca vad ca ma trezesc cu resursele la 0…
Eu ce fac acum? Work? Study? Kill people in real life?
Astept sugestii…
UPDATE>> Bastarzii zic ca s-ar putea sa ramana picat maxim 3 zile. 3 zile?????? Eu NU AM 3 zile de asteptat!!!!!!!
UPDATE2>> Travianul e sus iar eu am hambarul plin. yupppy! daca intram mai des cheltuiam toate resurse.