Ieri am ramas fara tigari la serviciu. Un pachet de Kent d-ala shmecheros, slims sau cum fmm i-o zice, zacea uitat pe una din mese. Ganduri marshave sa il “imprumut” si apoi sa cumpar altul identic in loc imi treceau prin cap. Apoi mi-am adus aminte de un moment din copilaria mea: maica/mea avea mereu in dulap un pachet de tigari LM. Disgusting! Stiu! Si cum eram, teoretic, o familie de nefumatori, pachetul a ramas muuuult timp acolo. Intr’o zi, in pana de material fiind, am ciordit obiectul si l-am inlocuit cu un altul ziua urmatoare. Inevitabil, iar am rmas pe sec, iar am subtilizat pachetul, iar l’am pus la loc. Si povestea s’a tot repetat de cateva ori, ajungand intr’o vreme sa fiu consumator si cumparator constant de LM.

Concluzia: Crime doesn’t pay!

 Incep o noua rubrica: Tales From Solitaria – povesti penale din tineretile mele.

Pe cand eram mic copchil, mergeam si eu cu clasa la colindat, pe la profii din generala. Directorul scolii aka profu meu de mate aka batator automat de personal aka Mountain man era urmatorul pe lista. Sunam la usa si ne raspunde o babutza, amarata, pricajita.

-  Nu va suparati, fiul dumneavoastra este acasa?

-  Fiul meu? Ah…vreti sa spuneti “sotzul” meu! Stati ca il chem imediat

…