Ok!

Uite, amice, care-i treaba.

- Daca ai o imprimanta pe care scoti fluturasi nu te numesti agentie de publicitate.

- Daca ai mai multe imprimante pe care scoti fluturasi nu te numesti agentie de publicitate.

- Daca ai o cladire plina de masini offset sau digital sau printere “state-of-the-art” pe care scoti fluturasi nu te numesti agentie de publicitate.

ESTI TIPOGRAFIE!

Daca faci orice fel de productie publicitara nu te numesti agentie de publicitate. Nici macar “firma de publicitate”. Esti “furnizor de materiale publicitare” sau “producator de materiale publicitare” sau cum mizda patii vrei tu. Dar nu imi flutura mie in fata ca lucrezi intr-o agentie de publicitate cand tu pui cerneala intr-o imprimanta de poliplan.

De-a lungul evolutiei mele ca om, diferite probleme cotidinene isi ridica al lor capshor din rutina zilnica. Printre altele, io unul am o mare problema: Nu imi place Detest sa ma imbrac doua zile la rand cu aceleasi haine. Nici macar adidashii! Nici macar pe dedesubt! Nu, tata! le rotesti, ciclic.

Ca sa intru mai in paine, va voi vorbi despre pantaloni blugi. Am 3 perechi, hai sa zic 4 (dar cu greu! e mai dubioasa povestea si nu vreau sa va incurc mintile), ma rog, 3-4 perechi. Dintre care unii care imi plac, altii care, de asemenea, imi plac, dar “ils se sont futu”, discret, iar altii “de tura”, “Nu-mi place de voi da trebuie sa va port din cand in cand”.

Ok!

Vineri e zi frumoasa. E inceput de weekend, eventual mergi sa bei ceva dupa scoala/servici, te imbraci si tu mai benga. In cazul meu, blugii mishto. Vine weekendul, se aplica regula Nu-aceleashi-haie-de-doua-ori, schimbi blugii. Sambata-duminica, perechea 2-3. Vine luni. logic vorbind, ma imbrac iar cu primii blugi (aia mishto). DAR STAI! cei de la birou m-au vazut vineri cu blugii astia. Ei nu o sa stie ca in weekend am purtat altceva. O sa ma vada cu blugii astia si o sa isi zica chestii. Si am gasit prilej de nervi. Fac o criza, daram niste rafturi, sparg un pahar, fumez o tzigara si ma calmez. Pana ma uit la camasa pe care vreau sa o port.

Si aici e alta poveste: Se intampla, des, sa imi placa o piesa de imbracaminte atat de mult incat sa vreau more, sa fiu fascinat de raportul calitate/pret atat de tare incat sa mai vreau un exemplar. Din acest motiv, eu detin in proprietate: doua camasi identice, doua tricouri identice, 3 seturi de cate 4 boxeri identici, doua perechi de adidashi la fel, etc.
Acum ca se leaga de prima parte a postului, reiterez problema: daca ma imbrac cum vreau eu, nu o sa ma simt bine ca incalc regula. Daca nu, nu o sa ma simt bine pentru ca o sa ma gandesc toata ziua la cum as fi vrut sa ma imbrac.

Acum ca ma gandesc, tot postul asta pare cam gay. Even to me. Sau… metrosexual in cel mai bun caz.

PS: tocmai am terminat de scris si mi-am adus aminte ca maine am intalnire de la 2, deci ma imbrac in costum. Da… mi-a fost tarsha sa sterg tot ce am scris.

  Am vazut cersetorul cu worse gimmick. Ever! Genul de moment cand ai vrea sa pozezi cu privirea, pentru ca sa fi scos telefonul era cam riscant. Omul era unu’, intr-adevar, pe la 1.65, dar cu barba, pe la 30+ ani, cu un carton in mana: “va rog sa ajutati un biet orfan. nu am mama, nu am tata si sunt singur pe lume”. My friend, permite-mi niste sugestii:

  1. Get a job!!! nu e greu: te duci la shtrand si te speli bine, la dushuri. Din cele 2 milioane pe care le vei strange azi, din cersit, te duci si iti iei frumos o camasha shi un pantalon si sa vezi ce te iau baietii pe meserie!

  2. Gandeste si tu un text mai…mai…mai… Mai! Uite, de exemplu as scrie “ajutati un biet om. sunt impotent”. Eu as da bani unui asemenea om: “saracul…trebuie sa bea sa uite. Na, ici, de-o tzuica! knock yourself unconscious!”

  3. Daca vrei sa imi ceri bani, incearca sa ma faci sa nu imi dau seama ca tocmai ai fost la strand, la distractie, in timp ce eu vin de la munca

   In plus, observ ca baietii de la Directia “Spalat Parbrize” si-au facut upgrade-uri: cum lumea nu prea aproba serviciile lor adauga rugamitii lor o tanguire in knees si o mica mecanichal prayer (d-aia turuita) + o cruce facuta cu mana dreapta. Nice! Dovada ca toate industriile isi urmeaza cursul lor normal de dezvoltare.

Astazi Mizantropul si-a (re)adus aminte de ce e mizantrop: Pentru ca oamenii put. Literalmente

Pentru informatia voastra, Mizantropul este facut din praf de stele. El nu are iz; doar o aura de bunastare.

Am mai scris despre ei si despre cat de frumoasa ne fac viatza. cat de mult entuziasm si chef de munca ne ispira calatoriile in comun prin bucuresti. Dar zilele astea, tata! crima si pedeapsa!

Oricum, necoincidental, cu cat e mai cald afara, cu atat sursa de umbra din statie este mai mica, iar tramvaiul/autobuzul vine mai rar decat ciclul mamei lui Banel Nicolitza. E interesant, asa, cum ratb’ul te transforma intr-un filozof. Ai timp sa reflectezi asupra universului, asupra conditiei umane, asupra destinatiei tale in viatza, etc.
Regula in ratb e sa fixezi insistent pe cineva cu privirea si sa te pozitionezi astfel incat sa nu poata iesi decat cu aprobarea ta. In acest mod iti exprimi optiunea catre acel loc, dupa ce persoana va cobori. Problema e ca de multe ori te arzi cand shezatorul calatoreste mult dincolo de destinatia ta.
Am observat ca autobuzele si tramvaiele au avut steguletze tricolore sunt curios cui se datoreaza acest fapt de o spontaneitate surprinzatoare.

Romania este taramul tuturor posibilitatilor. Este locul unde stuff is done because it has to be done. Doar ca modul in care it is done poate sa fie, de muuulte ori, fantastic de interesant. Dorel ne va mai tzine mult, vecinii vor face gratar in curtea blocului, niste consateni vor pune usi rabatabile pe Oltcit, etc.

In pozele de mai sus se regaseste rampa proaspat construita la una din scarile adiacente. Avand in vedere inclinatia la peste 45 de grade, ce fel de oameni handicapati pot sa isi urce scaunul cu rotile pe acea panta? Imi imaginez ca la mine in bloc s-au retras, dupa ce au ramas paralizati in exercitiul functiei urmatorii:
- The Incredible Hulk
- Superman (rest in peace Christopher Reeve)
- Doctor Octopus
- The Six Million Dollar Man
- Robocop
- Optimus Prime
- Wonder Woman
- Shrek
- Magneto
- Jax (Mortal Kombat)
- Goro (Mortal Kombat)
- Chuck Norris
si Florin Calinescu (“cu mantuntzele alea doua”)

E ca si cum m-ar intreba

“Care considerati ca este mai gustos?

- cacatul de vaca

- cacatul de cal”

What the fuck? Gimme some more optiones!

.

PS: va scutesc de efortul de a vota. Nu incurajez cretinitatea. Doar ma amuz de ea.

Sunt rupt, mort, distrus, praaaaaf, pulbere, obosit, lifeless…Nu am mai dormit de muuult timp.

And, guess what?

Da, tata! ei s-au gasit acum sa repare cablul prin bloc. Cand mi-e mie somn.

Si ca sa fie paharul plin, altzi baieti fac reparatie la tzevile de apa ale blocului.

So…nici apa calda nu e. iar rece, ocazional.

Bine macar ca mai ploua…

Rolling Stones suck!

 I don’t know what and why the big fuss!

Fuckin faggots! Am un issue pe scoartza si urmeaza sa fac mult rau cuiva, oricui, daca nu sunt calmat cat de curand!

De cand ciorba se numeste ciorbiţă, vaca este vacuţă, sarmaua este sărmaluţă, mămăliga este mămăliguţă, micul este si el mititel şamd? Unde eram eu cand aceste schimbari s-au întâmplat? Pe cine trebuie sa ucid ca sa imi iau denumirile inapoi?

Nu! Nu vreau chifteluţe sau puişor sau McPuişor® sau iaurt cu fraguţe! Iţi voi rupe capul in două iţi voi scoate un ochi, in timp ce te vei uita cu celalalt cum fac asta daca pronunti aceste diminutive in faţa mea!

Înţelege că this is wrong!  Cand merg într-un restaurant nu aştept vorbe dulci, alinturi şi şoapte.

Am avut azi o discutie cu un prieten ce a ouat o dilema in mintea mea. El spunea ca noi, studentii, cand ne certam cu anumiti profesori, avem mai mult bun simt. Nu am avut atunci replica dar am acum:

Dude! Un om simtzit nu se cearta. Cu nimeni! Stie sa accepte infrangerea chiar si cand e nedreapta. Are simtzul penibilului si isi tempereaza orgoliul. Daca tu stii ca ai dreptate si iti dai seama ca nu ai cu cine sa vorbesti, de ce sa insisti intr-o cretinitate absurda?

Cine spune “poate e ca tine” e mult mai sus in topul meu decat altul cu “stai sa-ti zic de ce e ca mine”.

Aroganta si artzagoshenia nu se premiaza nicaieri. Get a life!

Mi-e mie rusine de lipsa voastra de rusine. Si nu ma consider deloc “simtzit”. I am a man of very low moral fiber when it comes to this, dar………..dude!

Kkt! Eurovizi-curu! Mictionez pe el de Eurovizi-terci! Refuz chiar sa pronuntz numele acestui show infect. Emisiune de duminica, ora 15.

Publicitate pe toate posturile. Stiri despre cum s-a pregatit, cum a performat si cum s-a facut Romania de cacao. Si stirile astea sunt urmarite pentru ca lumea chiar a fost pregatita de luni si saptamani intregi pentru “marele spectacol”. Abureala! Nu-mi aduc aminte de O SINGURA melodie misto! EVER! In toti anii de trecut intamplator (sau nu) prin fatza televizorului. Sa zic si eu: “Bai! A fost odata unu cu o piesa tare! Astia nu se ridica la nivelul de atunci”.

 Imi permit sa spun asta la rece. Toata lumea a bloguit despre tipa aia care a murit de la prea multa munca. Evident era o cretina si-si merita soarta. Cand simti ca nu mai poti esti liber oricand sa renunti. Si asta se aplica oricand, oriunde.
Nu mai fiti sclavii viselor voastre!

mini-epilog
Everywhere is within walking distance if you have the time.

UPDATE: Tocmai au zis la stiri ca a murit de foame….hehehehe….

Dimineatza de azi vine ca un pumn in fatza din partea divinitatii:”What the f*ck is wrong wit’chu? Nu stii ca e inceputul lui mai? Frig si ploaie, biatch! Poate ma razgandesc mai pe dupa masa”.

Si, intr-adevar, Yahoo Weather anunta 28 de grade azi. Crunta idee. Pleci cu haina pe tine si te intorci in tricou.

Pe de alta parte, global warming has it’s ups, de asemenea.

Ai fost de 1 mai la mare? Thank you global warming! Ai vazut gagicutze in slip, ude? Thank you global warming! Ai stat sambata seara la terasa pana la 3? Thank you global warming! Ai economisit la caldura asta iarna? Thank you global warming!

Mai stiti, acum ceva vreme, cand am scris un post despre cum nu se urca lumea cu mine pe scara rulanta? Ei bine, azi, statia Gorjului: lume nu prea multa dar destul cat sa se faca un pic de aglomeratie. Targetez scara rulanta si ma intrept hotarat spre dansa. Intr-o scaparare se geniu, sar pe o treapta, langa o domnitza. Se face ca isi aranjaza parul ca sa vada cine e in dreapta ei (eu). Treapta goala in fata, treapta goala in spate. O vad nelinistita. Se fatzaie. Ar vrea sa urce. Sa se dea grabita. Dar daca am vazut pana atunci ca nu se grabise deloc. Scoate telefonul. Si suna pe cineva, exact cand am ajuns la suprafatza, urmand apoi o directie suspect de opusa cu a mea.

Payback’s a bitch, bitch!!

What the fuck is wrong with you people?

Poate am intarziat putin cu aist comentariu, dar inca incerc sa imi revin. “Sarbatorile” sunt un mare fâs! it’s all smoke and mirrors. Toata lumea face gesturi de complezentza. Vizite planuite si cadouri si conversatzii as if anybody would give a fuck. Si cum noi, oltenii, avem familii mari si…aproape, it was a fuckin’ pain in the bongo.

Starting off cu noaptea de inviere, actiune pur sociala, decat religioasa. Am vazut gagicutzele machiate a la naturel, in pantalonasi albi, mulatzi, in stare sa rapuna si un calugar eunuc. Tu, ca om, dai noroc cu toata lumea, urari false de bine si barfe pe la spate. Cersetorii prospera si eu nu pot sa ma gandesc decat ca, la cata lume e in oras, 90% din locuinte sunt goale. Deci si hotii prospera. (Ca in Australia: guvernul a cerut ca toate armele sa fie predate si toti cetatenii s-au conformat … mai putin hotii si criminalii. Criminalitatea a crescut cu 200%).

Later on that day, am condus. Mult! Normal, i would enjoy it, but this time…this time! Maica-mea are probleme. multe. Muzica trebuie data atat de incet incat doar ea si cainii o mai pot auzii. Orice masina ce intra in circulatie sau vine din sens contrar trebuie intampinata cu o frana sanatoasa si apoi atentionata din faruri sa mearga mai incet. limita de viteza in romania este de 20 km/h. Sau cel putzin asta am intzeles din spusele ei, insistent repetate in urechea mea.

Fiecare ruda, ce abia asteapta sa pleci, trebuie complimentata asupra bucatelor asternute pe masa. Even if they suck. And they mostly do. Iar, cel mai des, cand ajungi la ruda ce gateste cel mai bine, esti prea ghiftuit sa mai savurezi ceva and all you wanna do is fuckin’ go home and take a shit.

And then, more driving. Si esti atat de plictisit incat dezbati probleme de gen “if a lesbian singer would write a great love song, would and could I relate?” sau “oare cum o fi sa ti se prabuseasca avionul, with all the spinning and stuff, si tu sa fi in toaleta?”

At the end of the day…what is wrong with us people?

Sambata la pranz. Frumos, soare. orele 11. Banca x, cartierul x. Coada de 20+ oameni. jandarmul imi comunica faptul ca facturile nu se achita decat pana la ora 12. “No problem!” say I. “am alte treburi”. “bine, dar casieria se inchide la 12.30″ say he. “stiam. termin pana atunci” I counterblast. trec la coada.In dreapta mea o …doamna-de-cartier…strange cat mai zgomotos actele din fatza unui clerk si spune ieshind pe usha,pentru public: “atunci imi deschid la alta banca!”. zambesc sub influentza celor 2 cafele din sistem. Wouldn’t have bothered otherwise.

dupa 10-15 minute coada avanseaza greu. suna un telefon molecular si un domn foarte important in geaca de blugi raspunde tare, din nou, pentru public: “Da mai!sunt la cea mai proasta banca din tzara asta. astept aici de 40 de minute”. nu-l cred si zambesc din nou.

nu termina bine omul de inchis telefonul ca doamna-de cartier reintra shi se duce tzeava spre clerkul de mai devreme.”imi mai trebuie ce acte?”. I can’t erase the smile on my face!

2 moshi shi 3 babe undeva in spatele meu. “eu nu stiu cu sistemul asta” “cum e posibil?” “trebuie sa platesc telefonul ca e ultima zi” “cine e responsabil aici?” “vreau sa depun o plangere!” “cum e posibil?” “eu doar azi pot sa imi fac timp” “azi e ultima zi pentru rata” “azi e ultima zi pentru factura” “cum e posibil?”

ora 11.50. ajung la casierie. o don’shoara foarte cute. ii spun ce treaba am shi imi da un formular de completat instructiuni sa nu mai stau la coada dupa ce il termin. scriu in 2 min my stuff si observ cei 2 moshi shi 3 babe ce asteptau la coada. “oohhh…fuck it!”, i say, in sinea mea, pe un ton resemnat. le fac semn, tuturor, pe rand, sa treaca in fatza mea. Toti se simt datori sa imi explice care-i graba.

Ajung in sfarsit la casierie shi sun intrebat admirativ, “cum de avetzi asa multa rabdare?”. “Scrie-mi nr de telefon pe chitantza si-ti spun in privat” imi fulgera prin minte. but that’s not how I roll. in schimb schitzez un “Mmmh..”. si ma simt multzumit de my retort. imi iau chitantza si plec cat de repede pot, la o ora si 20 de min dupa ce intrasem in banca.

Ideea e: Nu m-a obligat nimeni sa merg la acea banca. nu m-a obligat nimeni sa raman. Nu ma obliga nimeni sa fiu abonat la romtelecom, astral, rds sau mai stiu eu cine. nu ma obliga nimeni sa-mi platesc facturile sambata. nu ma obliga nimeni sa platesc ratele in ultima zi. nu ma obliga nimeni sa fiu clientul cuiva. Nu-ti plac conditziile, nu consumi. nu trebuie nimeni sa-ti asigure tie conditiile cele mai bune. nu-ti convine, pleci. civilizat, frumos! toti suntem clienti intr-o tzara capitalista! Deal with it! Schiba banca, providerul, magazinul, hotelul, supermarketul, chioshk-ul! Dar, te rog eu! Nu mai fi tzaran de oras!

Alta chestie interesanta privitoare la transportul in comun: Statia Victoriei. Transfer la linia 1. Sute, mii de oameni buluc la scara rulanta. Imaginea imi semana foarte mult cu incercarea de a trece apa dintr-o galeata pe gura unei sticle de bere. In fine, multa lume incerca sa urce pe o scara rulanta ingusta. Ma strecor soobteel shi ajung la prima treapta. Observ ca nu se urca nimeni langa mine si nici in spatele meu. Sute, mii de oameni si pe mine nu ma inghesuia nimeni. si imi dau seama ca nu e prima data. de fapt, nu-mi aduc vreodata aminte sa fiu inghesuit pe o scara rulanta. Nu putzeam, eram decent imbracat, paream docil. Gotta look into this…

I love old people in the bus! I “love” old people in the bus. Intotdeauna se cearta. probabil se gandesc se tocmesc si pleaca toti dimineatza, la ora 7, de’acasa. Nu stiu unde se pot duce la ora aia! Piata o faci, si tu, ca omu, o data pe saptamana. Pensia vine acasa. WHAT DO YOU DO? WHERE THE FUCK DO YOU GO? Si daca sunt mai mult de doi batrani in mijlocul de transport, e clar ca se lasa cu razboi. Te calca pe picoare si apoi tot ei cu gura mare: “de ce te impingi in mine?” “Nu vezi ca sunt om batran? Ei, nerusinare!”. “Screw you, young people!” dar si “screw you, old people!”. Probabil se uita la batranul de langa ei si se recunosc pe ei insisi si, automat, se urasc. Ca un om politicos ce esti, incerci sa eviti unnecessary fighting si te intorci.”Hey! Uita-te la mine cand te injur fara nici un motiv! O sa creada lumea ca sunt batran si neputincios!”

Old people in the bus suck ass

I reeeeaaaaalllly need a smoke. i need to chill the fuck out. i need a break from this constant not-doing-anything. not doing anythig can be hazardous to my health and my social life.

Some things must me taken and some things must me jiggled out. I wonder if Arthur jiggled Excalibur when he pulled it out of the stone

Ah, apropo: this is a rant! nu trebuie sa aiba sens. Nu trebuie sa insemne ceva. Trebuie doar sa fie lizibil. Deci sa nu va aud!

Andu! Fo’ fuck’s sake! get a grip on yourself, man!

Grip aquired. moving along.

What can i say? I’m the funny one.

Anyway. I really need a smoke to chill the fuck out. Shi nici macar nu sunt pe Vitamax (care, by the way, sunt fenomenale).

Melodia asta imi face mereu pofta de smoking! A devenit deja reflex. Acelasi reflex pe care il am cand un cretin scoate un porumbel pe gura sa iau de jos un par si sa ii aplic un lifting facial..sau sa fac un mishto crunt. Depends on the mood.